1. O idee pentru “arhitectii” de supermarketuri: puneti nene niste indicatoare, ceva la raionul de cosmetice ca toti barbatii bajbaie pe acolo disperati. Daca gasesc un supermarket care sa ma lase sa fotografiez o sa o fac la raionul asta pentru ca figurile barbatilor (me included) sunt mortale. E un amestec de confuzie, disperare si resemnare cand cauta cine stie ce crema sau potiune magica pentru “jumatatea lor mai buna”. Dupa care cauta un angajat sa ii lumineze

2. Prin natura job-ului m-am lovit zilele astea de atatia indivizi nervosi, agitati sau pur si simplu neciopliti. Pariez ca astia sunt tot aia care zilele urmatoare or sa trimita la toata lumea SMS-uri cu “fie ca lumina sa va binecuvinteze etc etc “. Bitch please!

Intamplarea 1: Acum vreo 3 ani, mergem undeva pe un drum forestier de vreo 10 km. Eu pe atunci cu un Nissan Micra anemic la fel ca asta de aici. Printre noi: un tip cu un Touareg, unul cu un Logan, un Clio si inca cativa. Ramanem in week-end la o cabana si intre timp ninge de rupe. La intoarcere tipul cu Touaregul ii spune altuia ca “ii e mila de noi astia cu masinile astea mici ca nu stie cum o sa mai iesim de acolo“. Eu o iau inainte si urc dealul fara probleme cu “aia mica“. Touaregul intra intr-un sant si abia gasim un tractor sa il scoatem de acolo dupa vreo ora.

Intamplarea 2: Acum 2 zile, eu conducator de vajnic Matiz :)  Dupa ce se revarsa din cer toata zapada din codul portocaliu trebuie sa mai si muncim. Lopata nema asa ca iau un faras din casa si incep sa dau zapada din fata rotilor. Un vecin ma vede si imi spune de vreo 3 ori ca daca eu scot masina aia de acolo el imi da un premiu. Cu un pic de fizica, bun-simt si un dram de soferie am scos masina fara probleme, in timp ce altii se luptau cu lopetile in jurul masinilor. Nu am mai asteptat sa vad despre ce premiu era vorba si bine am facut, pentru ca am auzit un banc ce suna asa:

Un sofer ce venea de la Cluj spre Oradea opreste la popas la Negreni , la mici. Intra in bar si ceru o sticla de palinca de 70 grade .
Incepu sa injure, apoi trase la repezeala o dusca, isi clateste gura, si-o scuipa pe jos, cu scarba :
- Pisa-m-as pe el de Matiz !
Lumea de acolo :
- Aaaaa, ai Matiz ?
Soferul:
- Noooo, io mi-s sofer de camion. Baga-mi-as p..la in el de Matiz! zise el, tragand o dusca, clatindu-si gura si scuipand-o imediat.
Stati sa va zic cum o fost: intr-o curba am iesit de pe carosabil, era polei si am intrat in sant. Opreste un dobitoc cu Matizu’ si cica vrea sa ma ajute sa-mi tracteze camionu’ (’tu-i gura mamii lui de Matiz !) .
Mai bau o gura, facu o gargara si scuipa imediat.
- Cand am auzit asta, pe mine, de-acolo din sant, ma pufneste rasul. Ma uit la el si-i zic: ba ficior, apai daca tu poti sa-mi tractezi camionul cu rahatu’ asta de masina, io iti sug p..la

Sursa pozei

Pana si tramvaiele au fost prinse in “codul portocaliu”…

Ca sa echilibram balanta, asta mi se pare mie cel mai bun cover:

Multam fratello si verisoara ca am aflat de asta.
Varianta originala e aici.

E al individului asta, a carui mare realizare de pana acum a fost sa devina cunoscut cantand sub un cocotier…

Stau sa ma gandesc ce naiba poate fi capul tau cand masacrezi in halul asta o melodie care a facut istorie?

- Atat de rar am scris in ultima vreme pe aici incat mi-e teama ca nu mai citeste nimeni… asa ca daca mai e cineva care inca mai citeste e rugat sa dea un semn la comentarii. De nu inchidem sandramaua

- Daca si iarna asta aud non-stop la radio si TV Wham - Last Christmas o iau razna… (tocmai a fost pe Music Channel dupa Pitbull si respectiv Sean Paul…)

- Dupa mai bine de 10 ani de munca numai in servicii, direct cu clientii, astazi a fost prima oara cand am chemat firma de paza. Limita decentei a fost depasita de mult…

Voua cum va merg toate?

Cum se poate ca “billion” sa insemne in acelasi timp si “un miliard” si “o mie de miliarde”?

(din ciclul “dileme existentiale aparuta cand vrei sa te lasi de fumat”….)

Cea mai hidoasa specie de oameni cred ca e cea a reprezentantilor medicali care se prezinta la cabinetele doctorilor si intra in fata sa vada ce retete au mai eliberat sau sa le mai prezinte super-balaria lor de medicament.

Cat de nesimtit poti sa fii sa vezi ca in sala de asteptare sunt 10-15 mame cu copii de cateva luni in brate, bolnavi, sa intri inaintea tuturor la medic spunand ca “dureaza numai putin” si apoi sa stai un sfert de ora inauntru ca dobitocul?????!!! Iar afara copiii sa urle de durere, febra si ce-or mai avea.

Si apoi sa iesi ca o floare imputita si sa spui “vai ce de copilasi!”

Hai, abia astept vreo 2-3 specimene din astea pe aici sa justifice ca “ei isi fac doar job-ul” si alte rahaturi.

PS: pentru oamenii normali: imi cer scuze pentru limbaj dar fierb de nervi (pe al 3-lea “jeg medical” pe ziua de azi l-am rugat frumos sa intre dupa noi pentru ca asteptam de 2 ore, ne venise randul, lui Raru ii trecuse ora de masa cu o ora si nu mai puteam sa stam. A zambit si a intrat inaintea noastra…)

O sa fac aici o mica sinteza pentru ca dupa ce a venit Raru’ multi prieteni (casatoriti sau nu) au vrut sa afle detalii “cum e?”, “cum te simti?”, te-ai schimbat?” etc.

- din punct de vedere emotional sarcina (chiar daca “jumatatea” ta o poarta) mi se pare cea mai grea parte: “Oare cum o sa iasa? O sa fie sanatos? Da’ chisturile alea de care ne-a spus la ecograf s-or resorbi? Daca am facut ceva gresit si o sa aiba probleme?” Si muuuulte astfel de intrebari care-ti bantuie somnul.

- mamica e o mica eroina si ziua de 8 martie rasplateste prea putin din caznele prin care trece pentru a da o noua viata. In ultimele luni pana si respiratia devine o incercare. Pacat ca multi nu constientizeaza ca si mamele lor au trecut prin aceleasi etape si ca le datoreaza enorm…

- dupa ce vine Galusca, prima luna e monumentala. Incerci sa-ti gasesti locul in casa, ai senzatia ca ai tot timpul un glob de cristal deasupra capului care e gata sa cada. Aici depinde foarte mult de … hai sa-i zic noroc. Galusca noastra a fost un inger si nu ne-a dat nici un fel de batai de cap.

-  Spitalele sunt toate sub orice critica, nu ai de facut decat sa dai in stanga si in dreapta si sa speri ca asa te vor trata omeneste. Nu o vor face. Solutia mea a fost sa ma gandesc ca nu e decat un mic obstacol si dupa ce trecem de el vom fi noi, acasa, si va fi bine.

- Cheltuieli: da, se duc in sus. Medicamente, medici, etc.

- Fiecare zi se schimba, in fiecare zi descoperi altceva la el sau el descopera altceva la tine

- Somnul: depinde iarasi de noroc. Noi am avut pana acum noroc din plin dar sunt si exceptii. Ai nopti in care dormi 2-3 ore. Ai dimineti in care nu te recunosti in oglinda si nu te simti in stare sa mergi la munca.

Dar peste toate astea, cand vii acasa si gasesti asta:

Iti dai seama ca dintre toate deciziile pe care le-ai luat in viata asta e singura la care nu ai cum sa ai dubii.

Una dintre cele mai faine chestii pe care le-am vazut in ultima vreme:

O lectie pentru cei care viseaza sa faca “virale”

Eu am descoperit clipul la De Ce.

Mai multe despre cum a fost realizat gasiti aici.

Cred ca e atat de misto pentru ca reactia tipei e autentica, nimic regizat. bestial!